Calcifieri

Tendinita calcifiantă a umărului include intr-adevăr prezenţa calcifierilor pe tendoanele inflamate ale rotatorilor.

Existenţa lor este destul de frecventă între 2,5 şi 7.5% din umerele radiografiate şi uneori descoperirea fortuită.

Uneori, această calcifiere nu se manifestă, pacientul nu se plânge de durere. Din contra, atunci când calcifierea se dezagreghează, cristalele de calciu migrează în spaţiul sub-acromial şi aceasta migrare provoacă o inflamare foarte rapidă cu originea unei crize dureroase acute.

Pacienţii ajung să nu-şi mai mişte umărul din cauza durerii care este foarte intensă.

Într-adevăr, aceste calcifieri sunt depuneri de hidroxiapatită de calciu, care pot, printre altele, să fie prezente şi la nivelul celorlalte tendoane inflamate (tendon la nivelul piciorului, a cotului şi a şoldului).

Atingerea este uneori bilaterală şi calcifierile sunt mai frecvente la diabetici sau la pacienţii dializaţi.

Între crize, aceste calcifieri sunt suportate bine şi pacientul îşi poate folosi normal umărul.

Durerile apar numai după migrarea calciului tendonului la nivelul spaţiului sub-acromial cu iritarea chimică a bursitei sub-acromiale la baza inflamării foarte dureroase.

Descărcarea diaporamei

Radiografiile efectuate pentru consult vizualizează cu uşurinţă aceste calcificări.

Uneori sunt necesare examinări suplimentare pentru a exclude o ruptură asociată la nivelul rotatorilor sau pentru a localiza mai bine această calcifiere în tendon.

Se poate cere realizarea unei ecografii din aceleaşi motive.

Evacuarea unei calcificatii din tendonul umarului in timpul unei arthroscopii

 

Tratament conservator

În faza cronică, tratamentul anti-inflamator ne steroidian va permite o reducere a durerilor.

Propunem uneori infiltraţii ale spaţiului sub-acromial care permit o atenuare importantă a acestor dureri. Nu se depăşesc decât rar 2-3 infiltraţii ale umărului pe an. Efectele secundare sunt limitate pentru că acest produs anti-inflamator rămâne în articulaţie în mare parte în spaţiul sub-acromial. Pacienţii diabetici trebuie să fie preveniţi pentru că acest tip de infiltraţie poate ocaziona mărirea importantă a glicemiei în zilele care urmează.

Tratament chirurgical

Este vorba despre un tratament efectuat esenţialmente pe cale artroscopică cu triturarea depunerii calcice.

Calcifierea este străpunsă sub control artroscopic, toate ţesuturile inflamate (bursita sub-acromială), ca şi calciul existent se îndepărtează.

Ablaţiunea chirurgicală prin artroscopie permite o vindecare definitivă de 80 la 90% din pacienţi.

Este suficientă o spitalizare de 24 de ore.

Intervenţia se efectuează sub anestezie generală, pacientul părăseşte serviciul chiar în aceeaşi zi cu braţul susţinut de o eşarfă.

Pacientul va avea două cicatrice de aproximativ un centimetru la nivelul umărului.

Sunt recomandate şedinţe de kinetoterapie după o săptămână, la început cu o mobilizare pasivă, apoi activă asistată.

Mobilizarea activă a umărului poate fi autorizată începând din a treia săptămâna post-operatorie. Încă din acest moment poate fi prevăzută dezobişnuirea de eşarfă.
De obicei reluarea muncii este fixată la patru săptămâni după data intervenţiei cu o recuperare funcţională completă a umărului operat la 6 – 8 săptămâni de la intervenţie.

Posibile complicaţii după această intervenţie

Cel mai adesea urmările sunt simple.

Trebuie să amintim totuşi anumite complicaţii de tip redoare tranzitorie post-operatorie, infecţie, algo-distrofie.

Fizioterapie

Folosirea ultrasunetelor realizată de kinetoterapeut poate fi o soluţie pentru îndepărtarea acestei calcifieri.

De asemenea, undele de şoc pot calma durerea în faza acută atunci când calcifierea este foarte mică.

Trebuie aşadar studiate indicaţiile terapeutice în funcţie de mai mulţi parametri (condiţia fizică a pacientului, dimensiunea calcifierii, leziunea asociată…), însă artroscopia cu ablaţiune a calcifierii reprezintă cel mai adesea cea mai bună soluţie.