Leziunile meniscale

Ca urmare a progresului tehnic, leziunile meniscale se tratează în prezent prin artroscopie.

Meniscurile sunt fragmente de fibro-cartilaj situate la periferia articulaţiei pentru îmbunătăţirea congruenţei între femur şi tibie şi protejează suprafeţele cartilaginoase de o uzură prematură. Ele sint ca o „saltea” sau « telescop » amortizind frecările între suprafeţele articulare.

Ele asigură si o mai bună stabilitate a genunchiului şi absoarb şocurile protejând suprafeţele osoase acoperite de cartilaj (cartilajul este o suprafaţă elastică şi netedă care acoperă părţile intra-articulare ale oaselor).

Cea mai mare parte a meniscului nu este vascularizată şi este hrănita de lichidul care se găseşte în genunchi (sinovie). Când meniscul este lezat, el nu se vindecă şi partea ruptă trebuie îndepărtată.

Într-adevăr, spaţiul articular, dintre femur şi tibie este foarte îngust. Când un fragment de menisc se detaşează, acesta se blochează între cele două oase. Genunchiul devine dureros, el se umflă şi este dificil de pliat sau de întins. Uneori, acesta se blochează! Nu mai poate fi pliat sau întins.

La vârstnici meniscul se deteriorează şi fragmentele se rup şi se degajează în articulaţie. Aceste fragmente vor fi îndepărtate prin artroscopie.

Diagnostic şi tratament

Medicul pe care îl veţi consulta vă va adresa întrebări cu privire la împrejurările accidentării, în ce context a avut loc traumatismul, în ce poziţie se găsea genunchiul în momentul traumatismului. El va examina genunchiul şi, dacă durerile nu sunt prea mari, acesta va efectua testări pentru a verifica starea meniscului şi a ligamentelor. Este necesară o radiografie pentru a exclude o eventuală fractură. Meniscul nu este vizualizat pe o radiografie. Cel mai bun examen pentru confirmarea unei leziuni de menisc este rezonanţa magnetică (RMN).

În funcţie de rezultatul examinării, se pune indicaţia pentru o intervenţie. Dacă fragmentul de menisc detaşat trebuie îndepărtat, gestul se va face prin artroscopie. Această intervenţie nu este urgentă şi ea trebuie programată în funcţie de disponibilitatile pacientului. Dacă genunchiul este complet blocat de fragmentul de menisc (genunchiul doare tare, dacă încercăm să-l mişcăm), intervenţia este programată cât mai repede.

Intervenţia se derulează în cadrul unei spitalizări foarte scurte , de o zi. Este necesară o anestezie. Închiderea micilor incizii se face cu un fir resorbabil.

După operaţie

Pacientul va putea merge şi se va putea sprijini pe jamba operată, chiar din seara intervenţiei. Pacientul va folosi cârje pentru a se deplasa timp de 2-3 zile . Aceste cârje sunt abandonate în funcţie de recuperarea forţei în muşchii coapsei.

La iesirea din spital ii vor fi prescrise calmante împotriva durerii, ca şi injecţii pentru diminuarea riscului unei eventuale tromboze venoase. Aceste anti-trombotice sunt necesare o săptămână.

Kinetoterapia va începe după câteva zile, deseori după primul consult de control, care va avea loc la o săptămână după intervenţie.

Eu sfătuiesc deseori alegerea kinetoterapeuţilor, care sunt aproape de domiciliul pacientului pentru un mai bun confort şi o mai bună organizare. Numărul de şedinţe necesare sunt de la 10 la 15 la un ritm de 3 ori pe săptămână.

Firele vor trebui scoase la 14 zile de la intervenţie. Schimbarea pansamentului este prevăzut de 3 ori pe săptămână.

Durata de concediuvariază între 2 săptămâni şi 6 săptămâni şi în medie de aproximativ o lună. Reluarea sportului este avută în vedere după recuperarea completă a forţei musculare şi stabilitatea genunchiului. Joggingul va putea fi reluat în minim 2 luni de la intervenţie. Şofatul este autorizat la 3 săptămâni după intervenţie.

Sutura meniscală

Uneori este posibilă repararea unui menisc deteriorat! Aceasta reparaţie se realizează prin artroscopie.

Am descris mai sus, faptul că meniscul nu este vascularizat. Este motivul pentru care leziunea meniscului nu se vindecă.

Există insa excepţii.

Când leziunea meniscului se găseşte la periferia sa, acolo unde exista inca  vase sanguine, vindecarea este încă posibilă! Leziunea se află în partea roşie a meniscului unde mai poate avea loc o cicatrizare! Localizarea leziunii este găsită prin rezonanţă magnetică şi confirmată prin artroscopie.

Pentru ca o leziune a meniscului să poată fi reparată sunt necesare mai multe condiţii:

  • Vârsta pacientului să nu depăşească în general 55 de ani
  • Igiena cotidiană
  • Starea de sănătate (de exemplu pacientul nu este diabetic sau nu prezintă boli ale vaselor).
  • Pacientul este motivat, Precautiile după intervenţie sunt mai complexe, rigoarea in revalidare , durata concediului de munca etc.
  • Pacientul nu fumează.
  • Leziunea meniscului se găseşte în periferia sa unde cicatrizarea este încă posibilă.
  • Leziunea este mică sau medie.
  • Leziunile asociate sunt minime.

În ciuda acestor precauţiuni, rezultatul nu este întotdeauna garantat. Chiar dacă chirurgul a reparat bine meniscul, acesta nu se vindecă totdeauna ( cicatricea este slaba)! O a doua intervenţie va fi necesară pentru îndepărtarea resturilor meniscului, dacă şacesta nu s-a vindecat.

Un un menisc vindecat va continua să protejeze genunchiul de o uzură precoce. Este motivul pentru care această tehnică este în esenţă indicată la tinerii!!

Intervenţia nu durează mai mult decât operaţia clasică a meniscului (când se îndepărtează partea deteriorată).

Sutură se face cu implanturi bio-resorbabile sau fir. Folosirea instrumentelor speciale este necesară pentru a trece firul în spaţiile destul de înguste.

Simptomele rupturii de menisc:

  • Durerea în zona genunchiului;
  • Durerea la atingere;
  • Umflarea genunchiului;
  • Rigiditate;
  • Senzația de instabilitate;
  • Blocarea genunchiului;
  • Senzația de pocnit în momentul mișcării în picior;
  • Dificultăți în îndreptarea și în flexarea piciorului;
  • Acumularea de fluid în articulația genunchiului.

Când vine vorba despre rupturile de menisc, ne putem aștepta la aceste simptome.

Desigur, aceste rupturi de menisc sunt de mai multe tipuri. Depinde de cauza: aceasta poate sa fie in urma unui traumatism,  când apare ca urmare a unei mișcări bruște sau a unei accidentări. Mai mult de atât, există și ruptura de menisc degenerativa, apărând în urma degradării firești sau a uzurii fizice care apare odata cu trecerea anilor.

Rupturile de menisc determinate de un anumit trautism se împart în:

  • Rupturi radiale – acestea sunt cele mai comune si apar în zonele avasculare ale meniscului, acolo unde nu este un flux continuu de sange si exista astfel o probabilitate mai redusă de vindecare. Asemenea rupturi necesita un tratament chirurgical prin îndepărtare a porțiunii afectate.
  • Rupturile incomplete – Asemenea rupturi se pot observa cel mai des în timpul unui test RMN.  Acest tip de ruptură poate să reprezinta un semn al degenerării meniscului. De cele mai multe ori, nu necesită tratament chirurgical.
  • Rupturi orizontale – Acest tip de ruptura de menisc poate fi reparat printr-un tratament chirurgical. În loc de a îndepărta porțiunea de menisc care este afectată, medicul poate să sudeze cele două părți. Succesul acestei intervenții depinde foarte mult de locația rupturii. Daca ruptura se află într-o zonă vascularizată, suficient de aproape de marginea meniscului, sunt sanse de vindecare. Însă dacă ruptura se afla în apropiere de zona centrală, fracturile acestea nu se pot vindeca;
  • Rupturi complexe – Acest tip de ruptura implica rupturi radiale și orizontale. Din cauza complexității accidentării, meniscul nu va putea fi reparat per total. Este necesar ca medicul să îndepărteze anumite porțiuni iar apoi să încerce corectarea rupturii;
  • Rupturi  „maner de galeata” – semnifică fracturile orizontale mari, care duc la înțepenirea genunchiului. Din cauza acestor rupturi, genunchiul nu va mai putea sa realizeze mișcări simple de îndreptare și de flexare.  Această ruptura de menisc necesita imediat o intervenție chirurgicală pentru redobândirea mobilității genunchiului.

Cauzele rupturii de menisc:

Ruptura de menisc poate să apară ca urmare a activităților care determină rotirea sau mișcarea forțată a genunchiului. Ruptura de menisc poate să apară de la o mișcare bruscă a genunchiului. Chiar și ridicările de greutăți sau genuflexiunile pot să ducă la ruptura de menisc.

Printre sporturile care pot să ducă la ruptura de menisc sunt se numără:

Baschet; Fotbal; Rugby; Tenis;

Complicații

Dacă nu va fi tratată, ruptura de menisc poate să ducă la:

  • Atrofia mușchiului cvadriceps;
  • Prelungirea durerii genunchiului;
  • Lipsa de stabilitate a genunchiului;
  • Frecvente leziuni ale cartilajului articular;
  • Instalarea gonartrozei genunchiului (degenerarea totala sau parțială a cartilajului);
  • Osteoartrita.

Cum sa preveniți ruptura de menisc?

Cand vine vorba despre prevenția rupturii de menisc, acest procedeu este destul de dificil deoarece ruptura de menisc apare în urma unui accident. Totuși specialiștii recomandă:

  • Purtați o pereche de încălțăminte adecvată pentru sportul și pentru suprafața pe care vă desfășurați activitatea;
  • Realizați niște exerciții de încălzire a picioarelor înainte de a începe activitatea propriu zisă;
  • Realizați câteva exerciții pentru elasticitatea mușchilor intre antrenamente;
  • Optați pentru pauzele dintre antrenamentele intense. Dacă vă veți obosi mușchii, creșteți automat riscul rupturii de menisc;
  • Evitați creșterea bruscă a intensității activităților fizice pe care le desfășurați;
  • Purtați un bandaj elastic pentru protejarea genunchiului și pentru a evita orice tip de leziune.

După sutură meniscală

Pacienţii părăsesc spitalul în ziua intervenţiei sau a doua zi. Genunchiul rămâne imobilizat într-o atelă amovibilă specială. Aceste atele sunt „articulate” şi ele permit o flexie controlată (ea nu trebuie să depăşească 60° în prima lună) a genunchiului. Atela poate fi îndepărtată numai pentru a se îmbrăca sau spăla. Când atela este îndepărtată, genunchiul trebuie menţinut întins!

Orice sprijin pe gamba operată este interzisă timp de 2 săptămâni! Apoi, sprijinul se poate face numai cu un genunchi în completă extensie, la început fără a pune orice greutate şi folosind întotdeauna 2 cârje. Atela şi cârjele sunt necesare timp de 4 săptămâni. Reeducarea rămâne pasivă în primele două săptămâni. Programul de reeducare continuă timp de aproximativ 3 luni. Durata de oprire a muncii poate fi de 3 luni şi reluarea sportului nu este autorizată înainte de 4 – 6 luni.

Procesul de recuperare depinde foarte mult de stadiul rupturii dar și de tipul de intervenție și de starea  generală de sănătate a pacientului. Dupa efectuarea operației de corectare, doctorul poate să vă recomande să realizați un set de exerciții de kinetoterapie pentru grabirea vindecării genunchiului. Aceste exerciții trebuie să fie realizate regulat, pentru redarea cât mai rapidă a mobilității genunchiului. Deoarece foarte multe cazuri de ruptură de menisc apar în urma practicării unui anumit tip de sport intens, revenirea la activități fizice depinde foarte mult și de tipul intervenției chirurgicale pe care ați suferit-o dar și de recomandările doctorului. Există persoane care vor fi testate pentru a vedea dacă pot să revină în siguranță deplină la activitățile fizice foarte intense.

Există mai multe forme de tratament pentru o ruptură de menisc însă formele depind mai întâi de vârsta pacientului, de simptome și de cauză.

Pincipalele forme de tratament sunt următoarele:

Tratamenul nechirurgical care se bazează pe recomandările doctorului și pe care trebui să le urmați acasă: Tratament motropedic sau medicamentos si diverse exerciții de kinetoterapie.

În anumite cazuri simple ale rupturii de menisc și dacă această ruptură se va vindeca de la sine, medicul specialist vă va recomanda:

  • Odihna – Evitați activitățile fizice care vor agrava durerea de genunchi, precum și cele care implică rotirea și răsucirea sa;
  •  Gheața – ajută la reducerea umflăturii și a durerii genunchiului. Poți utiliza un prosop în care ai înfășurat câteva cuburi de gheață. Se aplică la patru – șase ore în prima zi apoi cât mai des posibil;
  • Medicamente antiimflamatoare nesteroidiene pentru a calma durerea – dacă mai urmați un alt tratament medicamenos, discutați mai întâi cu doctorul pentru a vă asigura că medicamentele nu vor interacționa;
  • Elevație – Ridicarea picioarelor pe un scaun sau pe o pernă, mai sus de nivelul inimii, vă va ajuta cu reducerea umflăturii.

Exercițiile de kinetoterapie

Practicarea unor astfel de exerciții de kinetoterapie ajută extrem de mult la îmbunătățirea mobilității genunchiului. Medicul specialist vă va sfătui cu tot ceea ce este necesar să știți! Forma aceasta de terapie fizică este mai mult decât eficientă în:

  • Tratamentul ortopedic – Utilizarea unui bandaj elastic poate să ajute la reducerea umflăturii și oferă susținerea genunchiului afectat. Acest bandaj trebuie să fie purtat pe termen lung deoarece riscă să slăbească mușchii;
  • Tratamentul chirurgical intervine atunci când o  ruptură de menisc este puternică sau dacă simptomele nu vor dispărea nici după tratamentul nechirugical.

Aspect in articulatie a unui menisc intern cu leziune