Puteţi avea o fractură de şold la orice vârstă, însă cel mai des aceste fracturi survin la persoanele mai în vârstă de 65 de ani.

Cu timpul, oasele îşi pierd din densitate şi devin osteoporotice. Această pierdere progresivă a densităţii osoase se află la originea unei pierderi a rezistenţei susceptibilă a conduce la o fractură a şoldului, chiar după un traumatism minor.

Aceste fracturi pot conduce la complicaţii importante mai ales la pacienţii în vârstă. Din fericire îngrijirea acestor fracturi este bine codificată în prezent, cel mai des cu o recuperare completă a funcţiei şoldului.

Această fractură vizează colul femural sau masivul trohanterian (partea proximală a femurului). Cel mai des pentru fracturile colului femural (la persoanele în vârstă), optăm pentru amplasarea unei proteze de şold (intermediare sau totale), în timp ce pentru fracturile trohanteriene osteosinteza reprezintă o tehnică de opţiune.

Pentru osteosinteza acestor tipuri de fracturi, noi folosim plăci înşurubate sau cuie, avantajul fiecărui implant trebuie luat în discuţie în funcţie de tipul de fractură.

Însă, personal, eu înclin către o osteosinteză prin incizii la minim pe cale percutanată cu cuie centro-medulare, care permit o mobilizare rapidă a şoldului operat cu o preluare precoce a mersului.

Diagnostic

Pacienţii se prezintă deseori ca urmare a unei căzături cu incapacitatea de a mişca membrul inferior cu o durere severă localizată în cavitatea inghinală; orice reluare de sprijin pe membrul inferior atins este imposibilă şi cea mai mică mobilizare a şoldului se află la originea unei dureri pulsatile. Piciorul pleacă cel mai des către exterior.

Îngrijire

Cel mai des pacientul este dus la serviciul de urgenţe de ambulanţă sau de familie.

Încă de la sosirea sa se face o radiografie a şoldului şi este cerut un aviz chirurgical de la medicul de urgenţă, care a asigurat organizarea îngrijirii. Dacă este reţinut diagnosticul de fractură a şoldului, indicaţia chirurgicală va trebui pusă de chirurgul care asigură îngrijirea acestei fracturi.

Pentru fracturi ale şoldului, cel mai des noi propunem o proteză totală de şold (în funcţie de vârstă, dacă pacientul depăşeşte 75 ani, putem discuta de oportunitatea unei proteze intermediare). Chirurgul poate alege între o proteză necimentată sau cimentată, cel mai des pentru persoanele în vârstă eu propun o proteză cimentată dată fiind osteoporoza existentă. După montarea unei proteze de şold, reeducarea este urmată ca în cazurile de proteză totală de şold pentru artroză (a se vedea capitolul artroza şoldului).

Din contră, dacă fractura atinge mai ales partea distala a femurului (regiunea trohanteriană), ar trebui prevăzută o osteosinteză.

Osteosinteza cu un cui adaptat este efectuată pe cale percutanată cu incizii care depăşesc rareori 5-6 cm maxim.

După osteosinteză, reluarea mersului este autorizată în funcţie de tipul de fractură. Pentru anumite fracturi, reluarea mersului s-ar putea face o săptămână după operaţie, în timp ce pentru anumite fracturi mai complexe, reluarea mersului va fi autorizată numai la 3 – 6 săptămâni de la intervenţie. O reeducare adaptată este propusă în funcţie de tehnica chirurgicală folosită.