Anatomie

Rotula este un os care se găseşte pe faţa anterioară a genunchiului în terminaţia tendonului muşchiului coapsei (cvadriceps). Către coapsă, deasupra rotulei, găsim tendonul cvadricepsului şi spre jambă, sub rotulă, se găsește tendonul rotulian.

Rotula are un rol de protecţie a tendonului cvadricepsului şi ea măreşte braţul de pirghie a acestuia, deci forţa sa pe tibie. La înlăturarea rotulei se pierde 30% din forţa cvadricepsului.

În cadrul flectării sau extensiei, rotula alunecă de sus în jos, şi la nivelul femurului ea se situează la faţa anterioară a santului femoral numită trohlea femurului. Rotula este deasupra trohleei când genunchiul se află în extensie. Flexarea genunchiului conduce la angajarea rotulei în trohlee.

Rotula este menţinută în mijlocul trohleei prin mai multe legături ligamentare constituind aripioarele rotuliene. Acestea sunt reprezentate de lame fibroase triunghiulare şi au originea pe bordurile laterale ale rotulei.

Luxaţia rotulei

Rotula se poate luxa, adică părăsi locul său obişnuit faţă de restul articulaţiei; ea se luxează întotdeauna către exterior. Atunci când rotula este luxată, genunchiul este complet blocat în flexiune şi pacientul prezintă dureri mari.

Este vorba despre o urgenţă ortopedică, rotula trebuie pusă la locul ei şi gestul de reducere se face întotdeauna cu genunchiul în extensie. Uneori, reducerea se petrece spontan punând genunchiul în extensie. În cadrul acestei luxaţii, se produc leziuni ligamentare, deseori la originea unei instabilităţi rotuliene reziduale.

Tratament

Într-o primă etapă, instabilitatea rotuliană trebuie tratată medical, chiar dacă examinările arată că există anomalii anatomice.

Se privilegiază tratarea durerii cu antalgice, anti-inflamatorii şi mai ales prin reeducaree musculară. Primul episod trebuie întotdeauna tratat corect. Este indispensabilă o bună reeducare musculară ; astfel se poate evita o intervenţie chirurgicală.

Prima luxaţie beneficiază de o îngrijire de către serviciul de urgenţe cu o reeducare musculară urmată de o imobilizare în atela. Poate fi vorba de o atelă ghipsată sau chiar de o atelă amovibilă.

Puncţia genunchiului nu este întotdeauna utilă. Dacă genunchiul este foarte umflat, putem efectua o puncţie de evacuare a hematomului .

Reeducarea începe în aproximativ zece zile

O bună reeducare trebuie să cuprindă întărirea muşchilor cvadricepşi. Chiar dacă tonifierea muşchiului vast intern a pierdut o parte a interesului, se insistă totuşi pentru o obține o musculaţie armonioasă a muşchiului cvadriceps. În acelaşi timp trebuie să efectuăm un stretching al ischio-jambierelor urmat de o întărire a acestor muşchi.

Eu prescriu de obicei după o luxaţie a genunchiului douăzeci de şedinţe într-un ritm de trei ori pe săptămână. Numărul de şedinţe necesare depinde de la un caz la altul, în funcţie de totalitatea leziunilor.

Exerciţiile de reeducare pot fi continuate de pacient în afara şedinţelor de kinetoterapie.

Reluarea activităţii sportive se va face progresiv. Noi privilegiem la început stagiile de bicicletă sau de înot, apoi o scurtă repriză jogging.

Pentru atleţi, în cadrul reluării activităţii, va trebui să alternam alergatul cu mersul. De exemplu: la început 10 minute de alergat şi cinci minute de mers, apoi 10 minute de alergat pentru a ajunge progresiv la 15 minute de alergat şi cinci minute de mers.

Sunt utilizate deseori genunchierele pentru reluarea activităţii.

Vom descrie numai câteva din tehnicile folosite:

Secţionarea ligamentului rotulian externe

Rotula este menţinută în mediul trohlear prin două ligamente. Uneori, ligamentul extern este mult mai puternic şi se poate afla la originea unei deplasări externe a rotulei. Secţionarea acestui ligament permite recentrarea rotulei. Aceste gesturi pot fi efectuate prin chirurgie deschisă sau prin chirurgie artroscopică.

Eu sunt adeptul unei chirurgii prin mini abord, artroscopic, a cărei urmări sunt simple, pacientul părăsind spitalul chiar în aceeaşi zi.

Mioplastie internă

Ea constă în întărirea ligamentului opus cu ajutorul muşchiului vast intern al cărui inserţie este coborâtă la nivelul rotulei

Reconstructia ligamentului Medio Patelo-Femural (MPFL)

Când acest ligament care se opune ligamentului rotulian extern este complet desfăcut, putem lua în considerare înlocuirea sa folosind deseori o prelevare a tendonului unui muşchi situat pe faţa internă a coapsei. Acest gest este deseori însoţit de o secţionare a ligamentului rotulian extern.

Transpositia tuberozităţii tibiale anterioare

Dacă rotulă este defectuos axată, dezinserăm ataşamentul său tibial (tendonul rotulian) cu un fragment osos pentru a permite o re-axare a rotulei. Uneori sunt necesare gesturi suplimentare, transpunere internă, coborâre sau avansare. Bagheta tibială astfel detaşată este fixată prin şuruburi care pot fi apoi scoase.

Trohleoplastie

La anumiţi pacienţi, trohleea femurală nu este destul de scobită, favorizând instabilitatea rotulei (pentru a aminti, trohleea se găseşte pe faţa anterioară a părţii distale a femurului şi reprezintă o „şină” pe care rotulă alunecă în cadrul mişcărilor de flexare – extensie a genunchiului).

Displaziile rotulei

Anomaliile de formă ale rotulei sunt multe prea dificil de tratat. Atunci când este vorba despre o leziune a cartilajului, pot fi efectuate grefe cartilaginoase. Din contră, când displazia conduce la o artroză femular-patelară importantă, noi propunem proteze parţiale tip femural-patelare.

În funcţie de tipul de intervenţie, pot fi întâlnite complicaţii specifice. Bineînţeles, cu cât gestul chirurgical este mai complex, cu atât riscul unei complicaţii este mai ridicat.