Coafa rotatorilor respectă unirea mai multor tendoane, care releagă muşchii umărului de capul humerusului. Aceşti muşchi asigură stabilitatea articulaţiei umărului şi permit braţului să se întoarcă spre interior sau spre exterior. Este vorba despre terminaţia tendinoasă comună a patru muşchi: sub-scapular (care se afla înainte), supraspiat şi infraspinat (care se găsesc deasupra) şi micul rotund (care se găseşte către în spate).

Toate aceste tendoane releagă aşadar omoplatul la capul humerusului.

O ruptură a rotatorilor poate fi cauzată de mai mulţi factori (cădere, uzură, mişcare forţată, luxaţia umărului). Leziunile rotatorilor care intervin pe un tendon uzat se întâlnesc mai des după patruzeci de ani, în timp ce cei mai mulţi din tineri au rupturi post-traumatice sau legate de o activitate sportivă…

Diagnostic

In consultatie , vor fi efectuate mai multe teste pentru a identifica locul unde tendonul este lezat. In jurul leziunii apare o inflamatie care poate determina o sensibilitate a unei parti a tendonului bicipital.

Pentru confirmarea diagnosticului, chirurgul va cere să efectuaţi examene suplimentare, cel mai adesea un artroscaner al umărului. Este vorba despre o examinare scanner clasică, dar inaintea examenului articulaţia umărului este umplută cu o substanţă de contrast, injectarea injectarea produsului fiind facuta de radiolog. On rezonanţă magnetică sau o artro-rezonanţă magnetică pot de asemenea fi utila pentru diagnostic.

Un alt examen care poate contribui la gasirea unei leziuni a rotatorilor este ecografia umărului. Este un examen simplu, nedureros si care nu este nociv( utilizeaza ultrasunete). O leziune importanta va fi vizibila dar nu este un examen de finete iar leziunile intra articulare nu pot fi diagnosticate

Simptomatologie

În cazul căderii, pacienţii descriu faptul că au auzit o trosnitură şi că de atunci nu mai reuşesc să ridice braţul.

Uneori ruptura intervine progresiv mai ales la persoanele cu uzuri ale rotatorilor. Dificultăţile legate de folosirea braţului se instalează progresiv. În funcţie de întinderea acestei rupturi, pacientului îi este din ce în ce mai dificil să ridice braţul, el prezintă o durere la nivelul umărului care iradiază deseori către cot şi cel mai des nu poate îndepărta braţul de corp mai mult de treizeci de grade. Cu timpul se instalează o pierdere a forţei, cu atrofierea muşchiului atins, deci fibrele musculare se transformă în grăsime (degenerescenţă grăsime). Dacă reparaţia tendinoasă se realizează prea târziu, recuperarea funcţională a acestor muşchi dă mai puţine rezultate şi pacientul păstrează o diminuare semnificativă a forţei musculare.

Tratament

Atunci când este vorba despre o ruptură post-traumatică la o persoană tânără, o reparaţie chirurgicală este indispensabila. Doar repararea chirurgicală poate permite o recuperare completă a forţei la nivelul umărului.

Când este vorba despre o leziune survenită pe o tendinita de uzură, se poate încerca un tratament conservator cu şedinţe de kinetoterapie combinate cu infiltraţii. Dacă după 3 – 6 luni, durerile sunt încă prezente şi exista o jena in mişcările de fiecare zi, vă va fi propusă intervenţia chirurgicală.

Chiar la persoanele în vârstă uneori indicatia chirurgicala este o optiune. Dupa operatie durerea va disparea si bolnavul va regasi libertatea in miscare cu o foarte buna recuperare a fortei..

O intervenţie chirurgicală la nivelul rotatorilor constă în:

– îndepărtarea fragmentelor deteriorate ale tendonului sau a straturilor tisulare ( ) care acoperă tendonul, ceea ce numim debridare,

  • Mărirea spaţiului vital al tendonului efectuânduse o abraziune a părţii inferioare a acromionului ( proeminenta osoasa sub care trece tendonul)
  • Refixarea tendoanelor smulse de pe capul humeral.

Această chirurgie complexă era realizată acum câţiva ani pe cale deschisă cu incizii situate pe partea anterioară a umărului. De câţiva ani reparatia chirurgicala se face pe cale artroscopică. În cadrul unei artroscopii, se efectuează trei sau patru incizii de cite 3 mm: una din ele este pentru introducerea camerei în interiorul articulaţiei umărului, pe cind celelalte servesc la introducerea instrumentelor. Articulaţia umărului se umple cu apă. Reparatia se efectueza cu instrumente adaptate si se pun ancore cu fir in os cu ajutorul carora se inchide leziunea.

Rareori, daca leziunea e mare , sintem obligati sa facem o incizie un pic mai mare (mini open surgery).

Veţi fi spitalizat uneori în ajunul intervenţiei sau chiar dimineaţa, însă nu trebuie să nu mancaţi cel puţin şase ore înaintea intervenţiei chirurgicale. Spitalizarea nu depaseste decit rareori 24h. Interventia se efectuează sub anestezie generală.

Avantajele chirurgiei efectuate prin artroscopie sunt bine cunoscute:

  • Incizie mică,
  • Nu sint leziuni la nivelul muşchilor umărului (deltoidul).
  • Mai puţină durere după gestul chirurgical.
  • Recuperarea dupa arthroscopie pare mai rapida decit în cazul chirurgiei deschise

După intervenţie

Într-o primă etapă, umărul va rămâne imobilizat într-o eşarfă sau cu o atelă a umărului permiţând vindecarea tendonului reparat. Aceasta atelă trebuie menţinută timp de patru săptămâni. Şedinţele de kinetoterapie încep a doua zi după intervenţie, însă într-o primă fază singurele exerciţii care sunt autorizare sunt cele cu mobilizare pasivă, când pacientul nu-şi contractă muşchii pentru a misca bratul,

Kinetoterapeutul este cel care mişcă articulaţia operată (mobilizare pasivă). Se sugerează să nu se îndepărteze atela timp de patru săptămâni, în afara realizării toaletei, când braţul trebuie menţinut. Totusi in timpul noptii putem inlocui esarfa cu o perna care mentine cotul la distanta de corp (abductie). Dupa patru saptamini bolavul misca bratul fiind ajutat inn miscari de catre kinetoterapeut. Numai după şase săptămâni, atunci când vindecarea tendinoasă este avansată, putem începe mobilizarea activă şi exerciţiile de redresare musculară.

La trei luni, pacientul trebuie să fie capabil să ridice aproximativ două kilograme deasupra capului. Exerciţiile deintarire si tonifiere musculară vor trebui urmate până la recuperarea completă, care intervine de obicei la aproximativ şase luni după intervenţie, atunci când pacientul îşi regăseşte 80% din forţa pe care o avea înainte.

Reeducarea va putea fi efectuată conform unei scheme care vă va fi dată la ieşirea din spital, schema poate fi găsită pe acest site internet.