Articulaţia şoldului este înconjurată de muşchi, care se ataşează în jurul acestei articulaţii. Astfel, muşchiul mediu fesier, tensor a fascia lata (TFL), muşchiul sartorius ( croitor), muşchiul drept anterior se ataşează pe osul iliac în timp ce muşchiul psoas îşi are originea la nivelul coloanei vertebrale cu un ataşament distal pe osul femurului.

Prin tendinită, înţelegem inflamarea unui tendon provocată cel mai des de solicitările repetitive sau excesive ale tendonului cu un “surmenaj” al acestuia.

Într-adevăr, când tendoanele sunt prea obosite, teaca ce îi înconjoară se inflamează conducând la simptome specifice.

Cel mai adesea, regiunea este mai dureroasă şi mai caldă, existând o tumefiere regională şi uneori o roşeaţă.

Mobilizarea articulară conduce la o durere la nivelul tendonului vizat, care este moderat alinată prin repaus.

Vom trece în revistă câteva tendinite care sunt deseori întâlnite la nivelul şoldului.

Tendinita muşchiului mediu fesier

Această tendinită se prezintă în esenţă ca o durere la partea externă a fesierului şi lejer posterioară. Această durere este exacerbată la urcarea scărilor, mai ales primii paşi şi după o poziţie aşezată prelungită.

Adevărata tendinită de surmenaj a acestui muşchi este destul de rară şi ea se prezintă la persoanele care au activităţi de mers sau sportive sau la persoanele şchioape după probleme la nivelul bazinului (artroză, proteză totală de şold, inegalitatea membrelor).

Diagnosticul este cel mai des clinic şi confirmat prin palparea tendonului în repaus sau în cadrul unei contracţii a acestui muşchi. Este uneori necesar un bilanţ complementar pentru a confirma diagnosticul (ecografie, IRM, scintigrafie a şoldului) sau pentru a pune un diagnostic diferenţial cu alte patologii (coxartroză, conflict articular, lombosciatalgie, ruptură de tendon, osteită,….).

Tendinita tensorului fascia lata (TFL)(şold deplasat)

Este vorba despre un tendon care se ataşează pe coama iliacă şi care pune în tensiune fascia care se află la partea externă a coapsei. Acest tendon lung se ataşează pe partea antero-externă a tibiei. Acest tendon trece deasupra a doua proeminenţe osoase la nivelul şoldului (marele trohanter) şi la nivelul genunchiului (condil femural extern).

La nivelul genunchiului este vorba despre un sindrom numit sindromul ştergătorului de parbriz şi această tendinită este întâlnită cel mai des la alergători.

La nivelul şoldului este mai degrabă vorba de un restant sau de o senzaţie de ruptură percepută la exteriorul articulaţiei. Aceste rupturi se pot uneori auzi şi percepe în cadrul flectarii – extensiei şoldului. Acestea corespund trecerii acestei benzi tendinoase deasupra suprafeţei osoase a marelui trohanter. Ea este resimţită mai ales în cadrul unei mobilizări active a şoldului; diagnosticul este mai degrabă clinic, însă o ecografie dinamică poate pune în evidenţă trecerea tendinoasă deasupra trohanterului.

Bursita pertrohanteriană

Pe partea externă a şoldului, relieful osos este tapiţat cu un mic sac umplut cu un lichid ce joacă rolul unei suprafeţe de alunecare. Funcţia sa este aşadar aceea de a evita frecarea între oase (în cazul părţii externe a femurului proximal, trohanterul) şi ţesuturile moi (în acest caz partea externă a muşchiului marelui fesier). Uneori această bursită seroasă se poate inflama şi da ceea ce numim o bursită. La nivelul şoldului, cea mai frecventă este bursita pertrohanteriană.

Ea conduce deseori la o sensibilitate dureroasă la partea externă a şoldului şi pacienţii nu pot dormi bine pe partea atinsă. Aceste dureri sunt agravate de mersul excesiv, iar urcarea scărilor se face cu dificultate. Uneori această durere poate apărea după o poziţie şezândă prelungită. Sunt necesare examinări complementare pentru a susţine acest diagnostic (ecografie, IRM, scintigrafia şoldului). Astfel, înainte de punerea diagnosticului de bursită pertrohanteriană, trebuie excluse durerile din alte cauze: coxartroză, necroza capului femural, tendinită…

Tendinita psoasului

Muşchiul psoas este un muşchi care realizează flexarea şoldului pe abdomen, a cărui inserţie se găseşte la partea internă a coapsei faţă de pliul inghinal. Această tendinită este apanajul sportivilor care fac mişcări repetitive prin lovituri de picior, alergare, sărituri. E un semn de surmenaj al tendonului (prin folosire).

Au fost deja descrise leziuni de tip tendinită în mai multe sporturi precum fotbalul, rugby, nataţie, mai ales cursele de alergări, sărituri în lungime sau în înălţime….

Această tendinită poate fi datorată unui conflict cu partea anterioară a protezei de şold la pacienţii purtători ai unei proteze totale. Pacientul se plânge de o durere la partea internă a şoldului mărită prin flexarea acestuia. Durerea este resimţită în cazul unui test de ridicare a piciorului întins în lejeră rotaţie externă începând de la 30° de grade.

Diagnosticul este confirmat prin examinări complementare de tip ecografie, IRM, scintigrafie. În cadrul unui diagnostic, trebuie să excludem durerile de alte origini: coxartroză, ruptură tendinoasă, tendinită de abductori, pubalgie, leziuni ale aductorilor, etc.

Incarcare diaporama

Tratamentul urmează mai multe etape:

 Într-o primă etapă eu privilegiez kinetoterapia. Aceasta trebuie să fie adaptată în funcţie de fiecare tip de tendinită. Articulaţia şoldului va fi pusă în repaos şi orice activitate sportivă ce implică articularea şoldului este întreruptă. Şedinţele de kinetoterapie ar trebui să fie însoţite de şedinţe de fizioterapie (ionizări, unde de şoc, electroterapie,….). Aplicarea gheţii rămâne întotdeauna de actualitate, ca şi administrarea durerii cu anti-inflamatoare şi antalgice clasice.

 Apoi, putem lua în considerare infiltraţiile cu produse corticoide, de altfel infiltrarea amestecului de produse corticoide cu un produs anestezic poate fi un test diagnostic.

 Dacă durerile rămân prezente în ciuda unui tratament medical bine condus, putem lua în considerare o abordare medicală în funcţie de tipul de patologie şi de factorul etiologic (o deplasare a şoldului, un conflict între proteză şi tendonul psoas, o bursită cronică repetitivă…). Indicaţiile chirurgicale se discută de la caz la caz.

Concluzie

În capitolul dureri ale şoldului, tendinitele ocupă un loc special. Diagnosticul trebuie confirmat prin examinări suplimentare; tratamentul cere o administrare pluridisciplinară (medic generalist, chirurg ortopedist, medici sportivi, kinetoterapeut, homeopat, osteopat).